Încotro
merge visul meu?
De-aș fi smerită, aș spune clar și
tare
Nicicând în amintiri, în ziua cea
de ieri
Căci nu-i nimic strălucitor, nici
lin, nici mare
Ci doar dulcegării, hățișuri
cu-mbieri.
Dar eu, trufașa, țin să mint
frumos
Că n-am în suflet nici un pic de
ură
Că sunt asemeni fecioarelor din
Rhodos,
Prinos de închinare-aduc răsură.
Obosită de această nebuloasă
căutare,
Pricep că fărădelegea mea măsură
n-are,
Și-ncep să mă întreb, când noaptea
vine
De visul-mi va ajunge pân`la Tine.
Încotro merge visul meu? Ascultă, Părinte al meu:
Răgaz eu cer: de timp, de vis, de
mântuire.
Nu vreau canoane alte, durerile-mi
ajung.
Lasă-mă în taină, dorul să-l
străpung!
Vâlvătaie să fiu.... să mă topesc în Iubire.
Părinte, visul mi s-a înălțat mereu, nemăsurat
Ca
să-l duc, m-ai călăuzit, mi-ai dat putere,
Îți
mulțumesc Părinte drag, de-a pururea Fii binecuvântat!
Nov.2014 Valeria
Paștiu-Gușeilă
Nessun commento:
Posta un commento