„ Plăsmuirea
(Deși, pe alocuri, aleatorie)
S-a dovedit incontestabil adevăr
Chiar dacă nițel tras de păr.
Admirabilă-i anafura,
Memorabilă însă – metafora. ”
Romulus Vulpescu- Viflaim, Antologie de versuri, Ed. ART 2013
În momentul acela, al punerii
Tribunului în pământ,
la imanentul deznodământ,
s-a petrecut un lucru straniu,
nemaivăzut
și minute bune - mulți
au crezut
că Pronia va admite recursul postum
iar Domnul Vadim se va întoarce din drum.
N-a
fost să știți- decât un mic vicleșug
Moartea era vie- lângă domnia
sa... în coșciug.
” - M-ai luat în balon, m-ai luat peste picior
acum împlinește-ți amice, destinul minor !
Ce
contează c-ai fost senator,
un redutabil pamfletar, un liric luptător ?
Ce contează că-n viață ai avut un țel
și mereu ai făcut apel
cu tenacitate, cu înverșunare
la unificare, la libertatea de
exprimare ?
Iar de socoți acum, că vorba-mi nu are
vreun temei
eu gura mi-oi închide, dacă vrei
cu această întrebare, purtând dulceața mierii
... făgăduința Învierii :
Tu care-n întregime ești un poet de duh
văzutu-ți-ai steaua ivindu-se-n
văzduh ?
Valeria Paștiu- Gușeilă
18.09.2015 - Replică la poemul „ Ultima cafea ” a lui Corneliu Vadim Tudor,
În
amintirea lui, dar și a lui Romulus Vulpescu, decedat pe 18.09.2012
Nessun commento:
Posta un commento