Îmbătat de vinul dragostei divine

Valeria Paștiu-Gușeilă

                                                                                                            

    Cândva, mi-ai zis că sunt poet promițător,

    Iar eu, având credință și un strop de fler

    Îmbătat de vinul dragostei divine, ți-am replicat că, și eu sper,

    Dar și mai mult râvnesc, ca să  devin un ștrașnic gânditor.

   Și mi-ai mai spus la fel de zâmbitor:

   ”Când fi-vei la nevoie, îți voi întinde mâna,

   Nu lăsă însă, să treacă săptămâna,

   Cheamă-mă-ți voi fi  îndrumător!”  

   Când va fi timpul și fi-voi convins,

   C-am ajuns la Poezie -și nu-i o capcană,

   Afla-vei că m-am vindecat de rană

   Chiar dac-am plâns, gândirea a-nvins.

   Poezia e Iubire-divină, purtată de vânt.

   Nu poate sta în aer. Sămânța ei rodește în pământ. *

  

*După RUMI

Gazel 1143 -   Reînnoirea creației cu fiecare clipă

”Gândirea e-o săgeată divină trasă-n vânt.

Cum poate sta în aer?  Se-ntoarce la Cel Sfânt. ”

Nov. 2014