Căderea
de nea, ne-a adus fiecăruia,
Câteodată bucurie,
Câteodată nostalgie,
Din când în când ...
Căderea de nea, ne-a adus
unora,
Contemplație de întuneric și alb.
Nemărginită ... pare marea
albă!
Nepăsătoare ... pare noaptea
căzută!
Poate că e vremea Doamne,
Ca-n ruga mea de vecernie,
Întru slava Luminii
viitorului
Să mă scufund și să
spun:
Poate e
vremea Doamne,
Gerul Tău să-l
sufăr.
Poate că e vremea Doamne,
Să
cuget la iubirea promisă,
Pentru
fiecare din noi;
Pentru
a ierta orice faptă comisă
De
fiecare din noi.
