lunedì 26 dicembre 2011

Azi (Iubirea din copilărie)



          


Azi,  nu ne mai bucurăm ca  odat‘
De neaua ce-mbrăca  în alb
Copacii dezgoliţi de  frunze,
Şi nici de vălul  din ferestre
Ţesut de zậnele măiestre.

Azi, nu mai zăbovim  miraţi
Cậnd de sub zăpădă - învie  iarba.
Nu mai fugim după - flori în zbor
Dorului, dor  i-am pus – zăvor.

Azi, tălpile picioarelor goale,
Nu ni le mai spală, ploile calde de vară.
Şi nu mai dormim în căpiţe de fân,
Adieri  - a morilor de vậnt - nu mai sunt.

Nici strălucirea zilelor  de toamnă
Ori arămiul  frunzelor căzute-n  cale   
Stoluri de păsări - grăbite la drum
Tulburător, azi le vedem  că apun.  

Azi, anotimpurile se iau  la bătaie
Care e mai tare, mai mare
Natura plânge , e tot mai pătată
Societatea a devenit modernă şi avansată.
Iar noi nu mai avem sfậnţenie, tărie,
Ne tậnguim şi-atật, de prea multe griji, nevoi
Ne depărtăm de Soare, uităm de Închinare.


Pentru ca bucuria noastră  să revină,
Pentru ca neaua peste noi să cearnă,
Iubirea  din copilărie,
Pentru ca o primăvară, vară, toamnă,
Peste noi …  să mai coboară,
Precum   odinioară,
Va trebui  să rătăcim  în Nemurire.  

    ian. 2011

Izvorul


                                     



Azi am  pornit spre  izvorul  meu  din vis
Ca să mă conving că nimeni nu l-a  pângărit
Ori dacă cineva i-a atins vraja adâncului ascuns.
Nu-l văd, şi-l caut prin spaţii dincolo de timp
Sufletul mă-ndeamnă ca să strig
Îl vreau adus din ... veşnicie
Să-mi mai picure încă puţină fericire,
Fericire,ce-am s-o ascund sub pleoape
Până târziu în noapte.



Aug - Sept . 2011

Iubire - Cuvânt Sfânt


                             
 
                                                                           nepoatei   Rodica,


Ce-i   iubirea?

Iubire, tu ai sute de nuanţe
Poţi fi  lucirea candelei -n altar,
Poţi fi o roză parfumată,
O muzică sonorizată sau un dar,
Poţi fi poezia  spiralei  novice,
Poţi fi o un râu învolburat
O pasăre în zborul ei razant,
Poţi fi mai tare ca un diamant.
Iubire, tu ai sute de nuanţe
O viaţă nu-i  deajuns, pentru aflat.


Numele tău poate fi: mamă, tată, fiu şi fiică
Numele tău poate fi: iubit, iubită
Numele tău poate fi: bunici ,nepoţi, surori şi fraţi
Numele tău poate fi: ţară şi neam  
Dar cea mai Mare Iubire se cheamă:
Tatăl   Nostru din  Ceruri
E   legământ  sfânt
Ce sporește prin fapte bune şi jurământ
E munte de urcat,
Pe soare, pe ploaie, pe aripi de vânt

Iubire - Cuvânt   Sfânt  
O viaţă  nu-i deajuns,  de închinat . .. 




Visul



                                           

Era  într-o zi de sărbătoare
Când m-ai luat să te-nsoţesc
La râul mic şi lin care coboară
Din satul tău natal, iubită mamă.

Pe drum am mers în ritm de vers
Doar noi şi câţiva fluturi
Purtam cu noi trăistuța cu merinde
Şi-o  iconiţă veche, a Sfântei  Marii.

Şi-ajunse acolo lângă râu
Ne-am aşezat la umbra unei sălcii
Simţeam că-mi împlinise-mi dorul
Susurul apei, ascultându-l.

Când la amiaz, abia mai pot
Clipi a mele pleoape
Încerc să număr  umbrele
Ce se răsfrâng  în  ape.

Si-apoi adorm şi ca prin vis,
Te simt mămico, aproape.
Trezindu-mă apoi  din dulcea visare
Uimire,  uimire şi mare întrebare.

E  vremea mamă, ca să desluşesc
Ce vrei să-mi spui
Când data naşterii ţi-o pui
Pe brâul mirosind  a flori de câmp?

De vrei să-mi spui
Că asta-i ziua ta de naştere reală
Am să te cred, şi n-am să uit
Zbaterile-ţi  hărăzite  de - destin.
Tu ai ştiut că asta, ţi-e menirea
Să lupţi, să-nfrunţi dureri, nevoi
Ca nouă  copiilor  tăi,
Viaţa să ne fie lipsită de arşiţă şi ploi.

Acum, aproape  de zenit,
Doresc mămico să-ţi promit
Că n-am să şterg din amintire
Firea-ţi veselă, încărcată de iubire.

Şi-am să mă rog, să mai adorm
Încă - întru-un vis, în liniştea de ţară
Avându-te  alături, iubită mamă,
Într-o prelungă …  îmbrăţişare.

Iertare de păcat


                                         


Hazard, destin sau doar îndemn,
ce-o  fi gândul  acesta, ce de-o vreme-îl chem?

„Să-mi lămuresc  de ce şi cum
am zăbovit atât de mult  pe drum,
rotind orbeşte în jurul Tău,
învinovățind  astrele,
strângând  în suflet uneori  îndoială, alteori tăgadă ”

Pentru  ce?
pentru că am păşit mereu în viaţă,
pe lângă stânci - învăluite-n ceaţă ?  
pentru  că undeva  pe-un aprig  râu,
pentru că  undeva aproape de-un pârâu,
au căzut seceraţi, pe rând,
tineri stejari, fratele tatălui, fratele meu,
purtând numele Tău?

Aşa mă întrebam, până mai ieri, mereu,
când  am aflat din întâmplare,
cum a fost viaţa Ta – Izvorâtorule de Mir!

Azi ... ştiu că fără vrerea Lui,
puteam  rămâne doar un pumn de lut,
şi-ntâia oară m-am temut.

Aşa ar fi, dar slavă Domnului!
Încet-încet, am prins curaj,
şi iată-mă că vin de ziua Ta, şi-a mea,
în calea Lui,
cu mir de preţ şi sufletul plin de senin,

să-mi cer iertare de păcat
dar şi  să strig că dincolo de cerul fără nor,
îi văd pe ei, ai mei plecaţi cu numele tău Dumitrie, botezaţi,
stându-ţi alături la izvorul binecuvântat.
O  revedere să mai sper vreodat′ ?



26.10.2011       

Duelul


               

                                                                      

Avem o rezistenţă de oţel
Să mai suportăm  acest duel.
Al celor de dreapta contra celor de stânga
Şi viceversa!

A adevărului contra minciunii,
A modestiei contra aroganţei,
A cinstei contra necinstei,
A respectului contra batjocorii,
A corectitudinii contra corupţiei,
A valorii contra nonvalorii,
A certitudinii contra iluziei,
A binelui  contra răului
Şi tot aşa mai departe ...

Avem  o  răbdare de fier
Să mai suportăm acest duel!

Dar va  trebui să vină,
Odată şi-o dată, şi Judecata  de Apoi 
Şi  să aflăm  cine a fost înfrânt dintre voi! 




Mărăjdie, 05.03.2011

domenica 4 dicembre 2011

Osanale toamnei



                                     

       Toamnă, anotimp cu pomi aplecaţi,
       Toamnă,  anotimp al roadelor coapte,
       Toamnă, anotimp ce vieţii m-ai dat,
       Toamnă, ești anotimp ce meriţi osanale.
       Toamnă, îţi mulțumesc că m-ai adus într-o zi Mare.

           
       Iar, dacă ar fi să mă mai nasc odat`
       Tot într-o toamnă aş vrea ca să vin,
       Pictor să devin,
       Tablouri, o mie, să pot să-ţi  închin.






Oct. 2010