Avere să-mi adun

             Singură mă plimb astăzi cu gândul

             În jurul lacului adânc și mut.

             Deodată, temeri mă cuprind

             Văzând pe luciul apei apărând

             Oglinda-mi, simbolul straniu al marii aventuri.

             Privindu-mi chipul din adânc,

             Cu imnul bucuriei – Dansul

             Voiam ca umbra-mi  s-o salut.

             Dar alt dor, astăzi, nu-mi dă pace

             Vis scump al meu și alinare:

             Să fiu  în stare pâ` n mă voi stinge

             Avere să-mi adun din rânduri

             Și-n carte eu să pot lega

             Întreaga tinerețe–a  mea.

                  

                                                           

               21.07.2012  (Sibiu, la Muzeul Satului)                  

În Tăcere

            Vreau să mă trezesc și păsările  să-mi cânte,

            Vreau să văd cum soarele  absoarbe mărgelele de rouă,

            Vreau să simt mireasma  dulce  a veselei  grădini,

            Vreau să valsez pe aripi de vânt.

            Vreau suflemi-mi ridicat, nu răpus,

            Vreau, vreau ...

            Vreau doar să  mai spun că voința mult m-apasă,

            Și-aș vrea să-l întâlnesc față-n față,

            Pe El,  ce-mi inspiră un cânt,

            Vreau  să pot, să îmbrac veșmântul gândurilor coapte,

            Și pomul cel cu luminoase roade.

            Da, da ... văd bine Părinte drag al meu,

            Că-n tăcere curată și-n rugă mereu,

            Mi-e-ngăduit   că se poate.

            Și tare fericită sunt

            C-am fost o clipă-n  stare

            Să văd, să simt ...

            A viselor mele  întrupare.

          

                                                                                Aprilie   2012

Dedicaţie

                                           Nepoatelor mele dragi, Rodica, Simona  și  Anda 

În   zi  de  mai, în Dumbravă,  în Muzeu

în   legătura, de argint și grea,

îngerul   cu o carte în mâini * – a lui Nichita aveam.

Când  mă opri, pe-o bancă, să citesc,

văzui că ochelarii –îmi lipsesc.

Pornesc  apoi, agale, spre bătrânul ștejar

să mă rog îngerului din carte – ca  la altar.

Și, deodată, toate, ca-n  vis îmi apar:

           mă văd  călcând ușor, potecile cu tine de mână,

           sufletul tău, e plin de iubire  senină;

           mă văd căutând prin iarbă, trifoiul cu patru foi,

           privesc  în jur cu spaimă, căutându-te apoi

 - Te văd, te văd, iubito,  te-ascunzi  în zăvoi.

Am  îmbătrânit,  fetițo,

atât  de mulți ani, sunt de atunci!

Pârâul mai curge și astăzi,  la fel,

să-l sar  însă, mi-e din ce în ce mai greu.

Acum,  am alte  ștafete,  

Mă  rog,   precum   vezi – la ștejar,

și  încerc să potrivesc stihuri ce sună.

Ah,...  azi chiar mi-am luat creion și hârtie,

dar cum  ochelarii-mi  lipsesc ...

Voi   priveghea  Visul, fetițo, răsfrânt în amintire.

·         

              *Vol. de poezii – a lui Nichita Stănescu – Îngerul  cu o carte în mâini. 

Femei vs. bărbaţi

       Buzele mele rostesc un gând

        Ce  facem noi, femeile? Nimic,

        Decât  curat  şi uneori  copii.

        E gândul meu, sau  altcuiva?

        De  fi’va  aşa,  fără ceartă

        Tu  cel ce primul  l-ai rostit

        Te rog,  mă  iartă.

        Eu  zis-am gândul, aşa încet, în şoaptă,

        Aşa- am făcut şi aşa facem şi azi: nimic.

        Suntem  veriga slabă   a  firului de aţă

        În  fiecare lanţ  făcut  din  doi.

        Ce  faceţi voi  bărbaţii? - Totul.

        Porniti războaie şi  vă urcaţi în nori,

        Scrieţi  poeme  sau  vă jucaţi cu noi.

        Şi trist  e  Doamne,  atunci  când  voi

        Rămâneţi  uneori … eroi.

        Şi ce mai faceţi voi  bărbaţii  azi?

        De la  bătut un cui,  zidit o casă,

        La legănat  și  îmbrăcat copii

        Voi  faceți  astăzi   - Totul.

        Nimic  nu  ne-aţi  lăsat

        Să fie numai a-l nostru  „ dat ”.

        Dar e şi  rău şi foarte trist  ști  

        Când simulaţi ca naşteți voi copii.

        Şi-atunci  se pune  o-ntrebare

        Mai sunteţi voi veriga  

        A firului de aţă tare și de soi

        În fiecare lanţ făcut din doi?

                                                                      

             ( poezie inspirată  din Cântec femeiesc a poetului Adrian Păunescu )

 

Poate că e vremea

       

  Căderea  de nea, ne-a adus fiecăruia,

  Câteodată bucurie,

  Câteodată  nostalgie,

  Din când în când ...

  Căderea de nea,  ne-a adus  unora,

  Contemplație de întuneric  și alb.

  Nemărginită ...  pare marea  albă!

  Nepăsătoare ... pare noaptea căzută!

  Poate că e vremea  Doamne,

  Ca-n ruga mea  de vecernie,

  Întru  slava  Luminii viitorului

  Să mă scufund  și să  spun:

  Poate  e  vremea  Doamne,

  Gerul  Tău  să-l   sufăr.  

  Poate că e vremea Doamne,

  Să  cuget  la iubirea promisă,

  Pentru  fiecare din noi;

  Pentru a ierta orice faptă comisă

  De  fiecare  din  noi.

           

           

  Februarie 2012            

Naștere

Unde-i  iarna  de altădată?

Unde-i  liniștea și nimbul?

Elegia  și colindul?

Fulgi de  nea   deasupra   noastră,

Să  mai   legene  o dată...

Să  mergem  iar  frumos, ... la  pas.

Să cumpănim  ce   ne-a   rămas.

O,  voi,  Demiurgi  ai Artei și  ai Vieții

Veniți,  veniți, cu  lire, dălți, penele!

Ca-ntr-o  legendă  veche  neuitată,

Să  ne  croim  Actorul  nou  de scenă.

Vom    face  pentru  fruntea-ți   o  albă  diademă.

Ți-om  plămădi  o  inimă  mare. Balsam  de   mângâiere.

Să  evadăm   odat `   și   odat `  din necuviință  și mizerii.   

Și-acum  desăvârșind  în tine   pe VOIEVODUL,

Și -amestecând  sclipirea  cu  iubirea,

Cu  mantie  de visuri,  te vom  înveli.

VALAHIA , duce-o  departe   SIRE!

Spre   zări  cu  fruntea  de   zăpadă,

Dragostea  ta,  pentru  noi  SIRE,

Să  nu   cunoască   hotare!

24  ianuarie 2012         

Basm

                         

                                                                             Într-o Țară din poveste

                                                                                  Care-a fost, sau va să vină

                                                                              Fosta-m și eu eroină.

Pentru Rodica,

O, tu, cea mai frumoasă dintre crăiese,

M-ai   invitat ca personaj să fiu

În basmul  cu-un  castel ciudat

Urcat pe-o stâncă, dintr-o țară anume,

O țară a Ținutului  Glisse.

Deasupra  acestui  magic castel,

Deasupra  norilor  albi călători,

Stă  Soarele,  ce raze  despică

Iar  jos, un mândru  râu împletește

O poiană  cu cedrii, cu fluturi, cu flori.

Ca să ajungem la catul ... acel fermecat

Pe coridoare  ireale m-ai purtat.

Pe  pereți – tablouri  fără  sens

Și  nici  un orologiu!

Cu  drumul în gând, dintr-o  dată:

Camera  comorilor  se arată!

Cor  de copii, glasuri de păsări

Răsună-n  cetate!

Privirea-mi  arde, inima-mi puternic îmi bate

Și-aș  vrea așa, deodată,  pe toți

Să-i   strâng  în brațe ...

Dar nu vreau  să-întrerup ...acel  joc

De  stăpâni, de păsări, de vrăji și  de  vânt

Și  rămân pe loc, un timp... fără cuvânt.

Aud  apoi, cuvântul  tău:

” Dragi copii,  dragi păsărele,

 Eu azi, v-am adus - pe regina gospodina!

 Doar comandă  voi să-i dați

 Ea pe loc  vouă vă  face,

 Cozonaci, prăjiturele,

 Tot  ce inima vă cere.” 

O, tu,  cea mai frumoasă dintre crăiese,

O să rămân cu amintirea visului,

        despre   o Țară,

               unde

 curge Râul Bucuriei, trăiesc cedrii și fluturi,

               unde

curcubeul  unește  cerul   cu  pământul

               unde 

        toate sufletele  înving.

11.12.2011       

Bun venit, Ilinca!

              Ilinca, Ilinca dragă,

              ruga surioarei tale,

              către mamă, către sori,

              te-a adus de sărbători.

              Visul astfel împlinind,

              toţi îţi spun:

              Bine-ai  venit! 

             Aries, rugat să-ndrume,

              în alegerea de nume

              vrut-a ca numele tău

              să semnifice  lumină,

              strălucire  şi   iubire.

              Prin urmare, la Botez

              ursitoarele  o să-ţi pună,

              ′Colo sus  o vorbă bună,

              să creşti mare, sănătoasă,

              să fii bună şi frumoasă

              să ai parte de noroc

              cu tot neamul la un loc!

                                         

                         mai 2011             (Ica, pe post  de ursitoare)