mercoledì 4 settembre 2013

Cântec de izbăvire ( sub domnia singurătății )



         

             Uitat este totul:
                       Anotimpuri
                                     Fapte
                                           Amintiri...
             Este ca și cum aș spune :
             Cheia timpului
                                   am rătăcit-o,
             Ecoul cuvintelor triste
                               nu mă mai  strigă
             Acum mi se-mplinește ceasul,
             Aceasta-i ultima suferință,
                              Ce-mi arde sufletul
                                                ca jăraticul,
             Închisă în mine,
                                    în beznă compactă
             Inima-mi  vibrează-n  salturi,
             Totul e semn
                                  c-a venit  Izbăvirea: 
             De mâine mă voi supune singurătății.

                         Prin păduri înalte am să ies,
             Și-o mărturisire am să  fac mai ales :
                       Sub domnia   singurătății,
            Voi seduce gândul,
                              voi măslui realitatea,
                     Ca-n  viață, iubirea și ura
            Nicicând să nu-și mai împrumute  una alteia
                                 Identitate... 

         Iunie 2013

mercoledì 7 agosto 2013

Mini-florilegiu

                                   
      de  stări, sentimente, trăiri sufletești exprimate în versuri, culese din lirica universală

Scurtă explicație. În revista „ Rapsodia ” nr. 104/2013 mi s-a publicat scrierea „ Puncte   de vedere”. Titlul inițial era : „ Niște puncte de vedere ale unei pshihanaliste  amatoare  privind anumite însușiri omenești ”. La scurtă vreme după ce a apărut, un prieten mi-a spus:„ Scrierea   ta  e ca un  Mini- Dicționar. Nu te-ai gândit să scrii  un astfel de  Mini-Dicționar de stări, sentimente, trăiri  ale  omului, dar, în versuri? ”
Am stat și m-am gândit. Interesantă provocare! M-am surprins apoi curând amintindu-mi de un  aforism a lui George Călinescu :„ Definiția când e solemnă e izvorul cel mai adânc de poezie”.
După câteva zile, mi-am spus așa :   Dacă omul e ființa ce năzuiește  ca în oglinda conștiinței    cu care a fost hărăzit, să cunoască, să pătrundă cât mai multe din tainele care-l împresoară, să cucerească un loc la „ ospățul vieții ”  de ce n-aș încerca și eu ?    Voi reuși  să pun în versuri     în fluxul lor natural-  atomii trăirilor omului ?     Am început prin a  nota în ordine  alfabetică anumite  trăiri  precum ar fi : A - afecțiune; amăgire; amor. B- bucurie; blândețe; bunătate.        C- capriciu; căință; curaj.  D- dragoste. E-emoție. etc.
Apoi, am  încercat  să compus câteva versuri, dar nu eram prea  mulțumită de acestea.   Pe parcursul lucrului mi-am dat seama că năzuințele mele sunt prea mari și intenția inițială am modificat-o în altceva, într-o îndeletnicire mai ușoară și totodată încântătoare : alegerea unor versuri reprezentative din lirica universală și pe care să le ordonez în ordinea alfabetică  a trăirilor de care vorbeam mai sus. Mi-am ales ca mantră  o cugetare din Voltaire,  adaptând-o situației mele   :  „ Mă voi deprinde să scriu  bine, citind necontenit pe cei care au scris bine ”.    
Am spicuit prin autori și prin antologiile din biblioteca personală, prin  site-uri, slide-uri, cum  m-am priceput.  Citind am simțit că mă îmbogățesc cu experiență.  Scriind mai apoi, am simțit că această stare  de grație mă înavuțește spiritual și mai mult și m-am simțit crescând.    
Închei  prima  parte   a  Mini- Florilegiului  cu o  strofă  despre curaj aparținând poetului și filosofului persan  Omar Khayyam, așa....  ca să-mi fac  curaj să-l  trimit  spre publicare. Este inevitabil ca orice opinie personală să poarte amprenta subiectivității, oricât de mult am  dori să ne menținem în limite obiective, dar această lucrare nu poate fi considerată încheiată, desăvârșită. Dacă voi  identifica semne de interes  a cititorului - mă voi considera îndreptățită   să-mi continui periplu și poate chiar  să izbutesc să răspund provocării prietenului meu.
Deschid  Mini- Florilegiu cu un grupaj de versuri reprezentative, de substanță spirituală dacă     se poate formula așa, versuri asupra cărora nu voi insista, din motive lesne de înțeles. 

           
             

                                                       Johann  Wolfgang  Goethe
                                                             ( 1749 – 1832 )
                                              Ce-i dincolo nu-mi  pricenuiește griji                     
                                              De sfârmi această  lume în ruine,                         
                                              cealaltă poată să se nască după mine.                     
                                              Din ăst  pământ  îmi  izvorăște  bucuria                     
                                              și aceasta-i soarta ce-mi luminează suferința.      
                                              De voi putea să mă  despart de lumea- aceasta,
                                              întâmple-se  atunci  orice,
                                             dacă  și dincolo  e ură  și iubire,
                                             dacă  și-n celelalte sfere
                                             exist-un-nalt  și  adânc  ca-n  astă Fire .         



A –  Afecțiune – a.1;  Amăgire –a.2;  Amor- a.3
       a.1      Otilia  Cazimir  (1894-1967    Flori albe, flori negre, flori galbene flori
                  Copii de pe toate -ale lumii  meleaguri-            A voastră mi-e inima caldă. A voastră
                  Flori albe, flori negre, flori galbene flori....       E aripa gândului meu ce vă cheamă                                                                                                                                                                                                                           
                  Culegeți-mi dragostea, miere de faguri,            Vă mângâie somnul ca steaua albastră                                                                                 
                   În negri, în galb eni și-n albi pumnișori.           Vă mângâie   fruntea ca mâna de mamă. 
                  
             a.2              Ion Brad   ( 1929 -       )   Poezia -   Iluzie 

                 În cîntecul unei ape de munte                                 Era  o  vară prea  limpede
                   Ti-am deslușit chipul...                                           Ca  să poată  dura ....
              
               a.3              Mihai  Eminescu                               - Ce e  amorul ?  

                                                Ce  e amorul  ?    E un lung
                                                      Prilej  pentru  durere,
                                                Căci  mii de lacrimi  nu-i  ajung   
                                                     Și  tot  mai multe  cere. 
                    Notă:  Referința completă  a  lui -  G. Călinescu  privitor  la  ” Definiția când e solemnă .... ” :  ” Cine are prejudecata că poezia trebuie să fie emoțională, gratuită, poate socoti cu drept cuvînt aceste strofe ca proză curată și atribui  efectul  artistic  indiscutabil  metricei  savante . Totuși  lirismul e  în atitudine. Definiția când e solemnă  e izvorul  cel mai   adînc  de  poezie .”  ( Principii de estetică )
                   ...........................................................................................................................



                                             B Bucurie- b.1; Blândețe –b.2;  Bunătate –b.3
               b.1   Carl Sandburg ( 1878- 1967)  SUA  – Bucurie  ( Tălmăcire de Maria Banuș )
                 Lasă bucuria să te învolbure.                                                 Am  văzut-o trecând,
                   Întinde mâna                                                                          colcăitoare, râzând  în hohot,
                   și oprește-o, când  trece pe-alături  în zbor,                          cântând și cântând.
                  cum își înșfacă apașul
                   femeia în dans.
                
                 b.2   Friedrich von Schiller ( 1759-1805) – Copila din străini
                Venea cu fructe și cu flori,                       Cu drag  le împărțea apoi,
                 Le aducea din depărtăre,                           Unuia fructe- altuia flori:
                Din câmpii cei mai roditori,                       Bătrâni  în cârji și juni vioi
                De rouă plini și plini de soare.                    Mergeau spre casă zâmbitori.
               b.3      Lucian Blaga  ( 1895-1961)       Poezia -   Bunătate  toamna
                 Pomi  suferind de gălbinare  ne  ies în drum:
                  O minune  e  câteodată  boala.
                  Pătrunse  de  duh
                 fețele-și lungesc  ceara,
                 dar  nu mai  caută vindecare.
                                                            Toamna  surâzi  îngăduitor  pe toate  cărările
                                                            Toamna  toți  oamenii  încap  laolaltă.
                                                            Iar  noi  cei  altădat`  atât  de răi
                                                            azi  suntem  buni,  parcă  am  trece  fără  viață
                                                            prin  aurore  subpământești .
                  Porțile   pământului  s-au  deschis.
                  Dați-vă  mâinile  pentru  sfârșit :
                  îngeri  au cântat  toată  noaptea,
                  prin  păduri  au cântat toată  noaptea
                 că   bunătatea  e  moarte.  
           C -    Capriciu – c.1;   Căință- c.2;   Curaj- c.3
          c.1               Marin  Sorescu (1936-1996 )      Poezia -  Capriciu
           În  fiecare  seară                    
            Strâng de prin vecini                          Scaunele  sunt  foarte  receptive
           Toate  scaunele  disponibile                La  poezie,
           Și le citesc  versuri.                             Dacă  știi  cum  să  le așezi.
          De   aceea                                              Le  povestesc
          Eu  mă emoționez,                                 Ce frumos  a murit  sufletul meu
          Și  timp  de câteva  ore                          Peste zi.
             c.2             Tudor   Arghezi  ( 1880 – 1967 )    Poezia -  Psalm
            Ruga  mea e  fără  cuvinte,                              Nici rugăciunea, poate, nu mi-e  rugăciune,
           Și  cântul,  Doamne,  mi-e  fără glas.               Nici omul  meu  nu-i, poate, omenesc.
           Nu-ți cer  nimic. Nimic ți-aduc  aminte.          Ard  către  tine-ncet, ca un tăciune,
          Din  veșnicia ta nu sunt măcar  un ceas.           Te caut  mut, te-nchipui , te gândesc.
           ................................................................................................................................................
             c.3        Omar  Khayyam  ( 1048- 1131 )    - poet, filosof, astronom persan- din  Poezia - Prefacere eternă  ( site: www.agonia.ro/indexphp/author/0002697 )
                         Eu  sunt  minunea lumii, spunea ieri trandafirul.
                         Cine-ar avea curajul să-mi facă vreo  durere ?
                         Cânta priveghetoarea și repeta  zefirul:
                         O  zi de  fericire,  un  an de lacrimi cere....
                                       
       
 Bibliografie
Otilia  Cazimir – Versuri ed. Minerva, București, 1975;
 Lucian Blaga -  Poezii  ed. Minerva, București, 1986;
Ion  Brad – Ora întrebărilor  Ed. Minerva Bucureșt,i1979;
Tudor Arghezi- Cuvinte potrivite, Flori de mucegai , Ed. ART, București 2011
 Tălmăciri  de Maria Banuș - Vol.-  Din poezia de dragoste a lumii – Ed. Minerva, 1974 ;
Marin Sorescu – Poezii  Antologie de N. Manolescu – Ed. Minerva, 2006;
J.W. Goethe  -  Reflecții și maxime Vol.II  Ediție îngrijită de C. Bădescu- Ed. Științifică și Enciclopedică București 1989 pg.349;
G. Călinescu –  „ Principii de estetică ”  – preluare din  Emil Manu – Arta poetică la români, Ed. Ion Creangă- București1979;
Alte poezii de pe  slide show - Poezii frumoase –p.p.s.                                                 

           

mercoledì 17 aprile 2013

Exercițiu



                                                                                              Motto :                                   
                                                                                                         A iubi – aceasta   vine
                                                                                                                                            tare  de departe-n mine.
                                                                                                                              A  iubi -    aceasta  vine
                                                                                                                                           tare  de departe- n   tine. ”  *

  A ghici- n freamăt de codru, ori în foșnetul de frunze
  vine  sigur -    de la  muze.
  Închide-ți ochii acum și - ascultați,
  pildele  acestea –le-n-învățați :
  Foșnetul  frunzei  de alun – îți scoate-n cale  (p)omul bun ;
  Legănatul frunzei de stejar- vorbește evident: „ El”  e bogat și plin de har;
  Adierea frunzei de gutui-  îți spune dacă e bine – Da-  să-i spui:
                 Pinului  amorezat, ce-ți va declama că nu-i păcat,
                 să rătăcești  o zi și-o noapte
                 ca să  asculți, ecouri, șoapte,
                 și-ți  va  promite că        - ochii –o să-ți vadă,
                 în zori, toți pomii și arborii- adunați în livadă;
   Susurul frunzei  de fag - e gândul empatie cu cel drag.
   Frumoasă, frunză de Viță - de- vie,
   mireasă-n        toamnă   târzie,
   vei fi martora unui zbucium  fatal,
   în  soborul ` nalt, marțial   și  egal.

 
  Frumoasă   frunză de                     Viță-de-vie,
  Recviem – în toamnă, în primăvară – Rapsodie.
„ Subt  frunze-nalte  mergem  mai departe, tot  mai  departe ” **
... prin    cântec  țesut  din   adieri  de  gânduri,
    Cu pace, iubire,  întristări  și  bucurii  în rânduri.


                                                                                     Valeria  Paștiu  Gușeilă
     Nov. 2012

·         Versuri   din poezia  Primăvara, de Lucian Blaga  
**    Vers din poezia - De mînă cu marele orb, de Lucian Blaga