Cântec de izbăvire ( sub domnia singurătății )

         

             Uitat este totul:

                       Anotimpuri

                                     Fapte

                                           Amintiri...

             Este ca și cum aș spune :

             Cheia timpului

                                   am rătăcit-o,

             Ecoul cuvintelor triste

                               nu mă mai  strigă

             Acum mi se-mplinește ceasul,

             Aceasta-i ultima suferință,

                              Ce-mi arde sufletul

                                                ca jăraticul,

             Închisă în mine,

                                    în beznă compactă

             Inima-mi  vibrează-n  salturi,

             Totul e semn

                                  c-a venit  Izbăvirea: 

             De mâine mă voi supune singurătății.

                         Prin păduri înalte am să ies,

             Și-o mărturisire am să  fac mai ales :

                       Sub domnia   singurătății,

            Voi seduce gândul,

                              voi măslui realitatea,

                     Ca-n  viață, iubirea și ura

            Nicicând să nu-și mai împrumute  una alteia

                                 Identitate... 

         Iunie 2013