Tăcerea se lasă și umbrele curg ...

     

        Anotimpurile se-nlănțuie, zilele fug năvalnic

        doar clipele se opresc agale

        văzând cum prin sufletul meu

        privește  cineva.

        Făptura furișă se mișcă-acum

        în vârtej de nimereală;

        se vrea tălmaci a  celor nevăzute.

-         O, tu suflu-al tăcerii!,  O, tu suflet solitar!

Unde ți-au dispărut gândurile?

-         La astă zadarnică-ntâlnire doar inima-i stăpână.

E aici așteaptă. Gândurile pedeapsă-au primit

să cutreiere în lume, în lung și-n lat,

să se rostogolească-n haos,

și-apoi să se culce-n beznă

pentru vecie,

căci vocea lor albastră, într-o clipă de-alean

în urechea ta făptură furișă,

Bucuria țăndări mi-au făcut.

Tăcerea se lasă și umbrele curg...

             

Oct. 2013                                        Valeria Paștiu Gușeilă