Invocatie

                                                                      Valeria  PAȘTIU-GUȘEILĂ

Pe axa timpului – simfonii  de nomazi

Versuri ce urcă,  ce mă-mbată

Nu-mi stăpânesc  pornirea idolată

Mătănii închin la rădăcini de brazi.

Din tremurul nădejdii, din crez în Dumnezeu

Din visul cel de ieri, trimis  de tata

Tu brad adânc, îmi tălmăcești că mi-a  venit răsplata:

Că stihuri pot crea și eu, iubindu-l într-atâta pe Orfeu.

Ca stihuri să rămână de-a pururi mângâiere

Vă chem pe voi fluturi –ai mei camarazi,

Veniți de pretutindeni, pe aripi giuvaere

Să ardem împreună - iubirea mea de azi !

Cenușa de-o rămâne  cu-mbălsămat  miros,

Dorința-mi   e - să-ajungă-n Empireu

Iar sunetul strunit de-aedul din Lesbos, *

Scânteia s-o aprindă  tot în neamul meu.

*Lesbos ( Lesvos )- insulă grecească în care a înflorit poezia, adăpostind între stâncile ei capul și lira lui Orfeu. Poemele aedului au rămas între oameni, veșnice ca iubirea jurată Euridicei !...

Iunie 2014