Răzleți mereu și totuși împreună

                                         ( soțului meu )                                         Valeria  Paștiu   

  

                 Încerc să-ți vorbesc și nu sunt în stare,

                 Te privesc de pe țărm și tremur tare.

                 Cum să-mi înalț glasul deasupra ta?

                 Tu- vandalul meu, eu - desfătarea ta.

                 Mă vrei ofranda ta și nu-ți mai pasă,

                 Ce doruri ninse ... mă apasă.

                 Mă vrei înfășurată în zăbrele,

                 Nu-ți pasă de zbaterea inimii mele.

       

                 De-o parte- adulare, de alta,-nverșunare,

                 Cu fluxuri și refluxuri ca la mare.

                 Mereu schimbat, dar altul niciodată,

                 Iubești spui tu, - o piatră nestemată.

          

                 Povestea pietrei, vezi mereu, mereu,

                 E semn de hotar, ce-atârnă greu.

                 Acesta mi-e sorocul și altă cale nu-i

                 Eu, piatră răbdătoare, să nu spun nimănui.

                Tu- vandalul meu, eu- soața ta, pe vreme rea,

                                                             pe vremă bună,

                 Răzleți    mereu   și    totuși          împreună.