Dedicaţie

                                           Nepoatelor mele dragi, Rodica, Simona  și  Anda 

În   zi  de  mai, în Dumbravă,  în Muzeu

în   legătura, de argint și grea,

îngerul   cu o carte în mâini * – a lui Nichita aveam.

Când  mă opri, pe-o bancă, să citesc,

văzui că ochelarii –îmi lipsesc.

Pornesc  apoi, agale, spre bătrânul ștejar

să mă rog îngerului din carte – ca  la altar.

Și, deodată, toate, ca-n  vis îmi apar:

           mă văd  călcând ușor, potecile cu tine de mână,

           sufletul tău, e plin de iubire  senină;

           mă văd căutând prin iarbă, trifoiul cu patru foi,

           privesc  în jur cu spaimă, căutându-te apoi

 - Te văd, te văd, iubito,  te-ascunzi  în zăvoi.

Am  îmbătrânit,  fetițo,

atât  de mulți ani, sunt de atunci!

Pârâul mai curge și astăzi,  la fel,

să-l sar  însă, mi-e din ce în ce mai greu.

Acum,  am alte  ștafete,  

Mă  rog,   precum   vezi – la ștejar,

și  încerc să potrivesc stihuri ce sună.

Ah,...  azi chiar mi-am luat creion și hârtie,

dar cum  ochelarii-mi  lipsesc ...

Voi   priveghea  Visul, fetițo, răsfrânt în amintire.

·         

              *Vol. de poezii – a lui Nichita Stănescu – Îngerul  cu o carte în mâini.