Visul

                                           

Era  într-o zi de sărbătoare

Când m-ai luat să te-nsoţesc

La râul mic şi lin care coboară

Din satul tău natal, iubită mamă.

Pe drum am mers în ritm de vers

Doar noi şi câţiva fluturi

Purtam cu noi trăistuța cu merinde

Şi-o  iconiţă veche, a Sfântei  Marii.

Şi-ajunse acolo lângă râu

Ne-am aşezat la umbra unei sălcii

Simţeam că-mi împlinise-mi dorul

Susurul apei, ascultându-l.

Când la amiaz, abia mai pot

Clipi a mele pleoape

Încerc să număr  umbrele

Ce se răsfrâng  în  ape.

Si-apoi adorm şi ca prin vis,

Te simt mămico, aproape.

Trezindu-mă apoi  din dulcea visare

Uimire,  uimire şi mare întrebare.

E  vremea mamă, ca să desluşesc

Ce vrei să-mi spui

Când data naşterii ţi-o pui

Pe brâul mirosind  a flori de câmp?

De vrei să-mi spui

Că asta-i ziua ta de naştere reală

Am să te cred, şi n-am să uit

Zbaterile-ţi  hărăzite  de - destin.

Tu ai ştiut că asta, ţi-e menirea

Să lupţi, să-nfrunţi dureri, nevoi

Ca nouă  copiilor  tăi,

Viaţa să ne fie lipsită de arşiţă şi ploi.

Acum, aproape  de zenit,

Doresc mămico să-ţi promit

Că n-am să şterg din amintire

Firea-ţi veselă, încărcată de iubire.

Şi-am să mă rog, să mai adorm

Încă - întru-un vis, în liniştea de ţară

Avându-te  alături, iubită mamă,

Într-o prelungă …  îmbrăţişare.