Iertare de păcat

                                         

Hazard, destin sau doar îndemn,

ce-o  fi gândul  acesta, ce de-o vreme-îl chem?

„Să-mi lămuresc  de ce şi cum

am zăbovit atât de mult  pe drum,

rotind orbeşte în jurul Tău,

învinovățind  astrele,

strângând  în suflet uneori  îndoială, alteori tăgadă ”

Pentru  ce?

pentru că am păşit mereu în viaţă,

pe lângă stânci - învăluite-n ceaţă ?  

pentru  că undeva  pe-un aprig  râu,

pentru că  undeva aproape de-un pârâu,

au căzut seceraţi, pe rând,

tineri stejari, fratele tatălui, fratele meu,

purtând numele Tău?

Aşa mă întrebam, până mai ieri, mereu,

când  am aflat din întâmplare,

cum a fost viaţa Ta – Izvorâtorule de Mir!

Azi ... ştiu că fără vrerea Lui,

puteam  rămâne doar un pumn de lut,

şi-ntâia oară m-am temut.

Aşa ar fi, dar slavă Domnului!

Încet-încet, am prins curaj,

şi iată-mă că vin de ziua Ta, şi-a mea,

în calea Lui,

cu mir de preţ şi sufletul plin de senin,

să-mi cer iertare de păcat

dar şi  să strig că dincolo de cerul fără nor,

îi văd pe ei, ai mei plecaţi cu numele tău Dumitrie, botezaţi,

stându-ţi alături la izvorul binecuvântat.

O  revedere să mai sper vreodat′ ?

26.10.2011