Aduceri aminte

                   

             Soţul meu mult m-a rugat                                   

             Gemenilor, ca să fac,

             Un poem, o poezie,

             O declaraţie  de iubire.

             Iată, eu l-am ascultat

             Şi-o poezioară le fac

             Ca să aibă amintire

             Despre a lor copilărie

             Din Vale, din Mărăjdie.

             

             Şi cândva să-și amintească:

             De izvorul de sub Plai,

             De drumeţiile frumoase

             Prin pădure  şi pe coastă

             De freamătul codrului,

             De şuierul vậntului,

             De cậntec de păsărele  

             Ori, de numărat de stele.

             Şi cậndva să-şi amintească

             Şi de iernile frumoase,

             De colindul de Crăciun,

             De datul cu săniuţa

             Şi pe zi, şi  pe-nserat,

             Numai pậ’n la săturat.

             Ori de serile cu lună

             Cậnd stăteam si povesteam

             Ori, o doină trăgănam.

             Dragă Dan si dragă Radu,

             Aduceri aminte, e tot ce  noi am vrea

             Şi-atunci cậnd vom pleca …

             Căci noi,( Nicu si Ica ) vă vom veghea

             Şi-o stea va lumina

             Cu toată puterea sa

             Anii voştri, ce vor urma

             Frumoşi copii, noi nu va vom uita!