Din margine de mal,
din margine de clipă,
un gând nebun, în
minte mi se-nfiripă
și crește, prinde
aripi, la oră de chindie
impertinent,
neșlefuit așa, s-ar vrea intrat în
PSALMODIE
- De ce n-ai pus
Doamne, mai de timpuriu, la tinerețe,
timpul să mă-nvețe
că-n lume este atâta frumusețe,
și că splendoare este totul și minune
din zorii limpezi și până-n Soare-Apune,
de-ți porți cu grijă- visul lângă tine ?
- De ce n-am
cutezat, cum ar fi fost firesc,
doar Ție să m- arăt și să-Ți vorbesc
despre faptul că
realitatea mă-nspăimântă, mă face să urăsc?
Îmi spui să caut în
mine, adânc, să răscolesc
Ei bine, iată ce
găsesc:
Tot bezna cea de
ieri
un haos orb și alte
alunecări prin jungla de visări,
victorii efemere cu
trâmbiți anunțate
trufii, năluci,
hlamide sfâșiate.
Deplina fericire-
nici vorbă de aflat
ci doar simțirea
conștiinței, ce mustră neîncetat.
Și astfel trece o zi, încă o zi ...
În timp ce lacrima-mi brăzdează cute-n piele
din cer- se
prăbușesc mereu din stele
și tot
mai învelită-n straiele grelelor tăceri
aș vrea să fac
popas, să las din marile dureri.
Încet, încet, credința sfântă mi-a deschis
prin întuneric- pârtie netedă spre vis.
Și iată că-ntr-o zi Tu-mi spui :
„ Că de mi-e drag poetul...
Să-l chem, să iau
aminte
Fidelă Poezia-
durerea o să-mi alinte. ”
Din margine de mal,
din margine de clipă
Nu vreau ca să mai
fac din Cuvânt - risipă
Și-Ți spun, Doamne,
de pe-a apelor mers
Cu adâncă simțire
și-n cadență de vers :
Iartă-mă
– Te iubesc- Mulțumesc
Iulie 2015
Valeria Paștiu-Gușeilă
Nessun commento:
Posta un commento