Icoană grea de aur cu rubin

     

                             Atunci când ziua e scurtă și noaptea lungă,

                            în nesfârșita veghe, îmi strâng în pumn gândul,

                                            și-Ți  privesc chipul...

                            O-ntrupare de calm, în care parcă  ceru-i tot!

                            „ Tu, peste Fiul Tău te pleci blajină

                                      cu mâini urzite din lumină. ” *

                      Apoi, Ți-ascult tăcerea, menită să-mi spună fără cuvinte:

-          Știu bine, te-ai rătăcit  de îngerul tău păzitor 

lacrima-ți picură ca din izvor,

văd... ai cerut, primești ajutor.

De azi însă, între răsăritul și apusul de soare,

ține calea dreaptă, și ieși din vâltoare,

dezbracă-te de haina stropită de tină,

de vrei sufletul, să-și găsească hodină! 

-          O, Preasfântă Maică, dă-mi privirea astăzi trează,

 cu inima, Tu, calea-mi luminează,

 să-mi spăl și haina, fă-mă-n stare

 să-ngenunchez, să strig cu glas tare:

 două iubiri îmi sunt alint deplin,

                        Tu, Preacurată Maică și Fiul Tău- Icoană grea de aur cu rubin!

                                                                        Valeria Pastiu   Gușeilă                                                         

*citat din Zorica Lațcu Teodosia