domenica 27 novembre 2011

Portrete lirice




                 Rodi dragă, n-am să uit
                 O vorba, ce cândva mi-ai spus,
                 Cum că tu ești mândră tare,
                 De copiliţele tale.

                 Am zis eu în gândul meu,
                 Așa crede orice mamă,
                 Puii ei sunt cei mai cei,
                 Nimeni nu mai sunt ca ei.

                  Ei, daca le-am cunoscut,
                  Nu mai am nimic de spus,
                  Decât o șoptită poveste,
                  Trezită în inima mea,

                   Poveste, ce suna  așa:

                   Lavinia, fata cea mare
                   E suava, grațioasă,
                   Ca o narcisa miroasă.
                   Despre ochi, nu mai vorbesc
                   Imediat te cuceresc.
                   E frumoasa, dar sfioasa,
                   Harnica şi cumințită,
                   Orice-i ceri ea, te ascultă.
                   Îți numără şi stelele
                   Chiar şi floricelele.
                   Numai ,însă n-o–ntreba
                   De bunici si alte rude,
                   Ca ea nu-ţi va mai răspunde,
                   Uşor se va întrista,
                   Va zâmbi si va visa.
                   Seamănă cu maică-sa
                   Gene, având din Pojorta .
                  Laura, in schimb, mai frate,
                  E opusul celeilalte.
                  Veselă, zglobie tare ,
                  N-are pic  de-astâmpărare
                  E  isteața  si fâșneață,
                  Daca vrei s-o iscodești
                  N-ai cum sa o păcălești.
                  Frumoasa este si ea,
                  Alt gen, decât sora sa
                  Ochi albaștrii mari si vii
                  Nu știu de la cine-or fii,
                  Şi, ca s-o asemăn cu-o floare,
                  Aş alege clopoței,
                  Ca e mândră ca şi ei.
                  Despre gene ce sa spun,
                  Cred ca sunt amestecate,
                  Ca sa pot sa deslușesc
                  Musai, s-o mai întâlnesc.
            
            
               
                 Pentru mai multe detalii,
                 De conturat in portrete,
                 Pentru ca aceasta poveste,
                 În inima mea,
                 Sa rămână  așa,
                 Va invit  să veniți
                 Mai des pe  acasă,
                 Dragi fete cochete.
     
                                    
                  
            22.05.2010                                                           
             

           
Dedic aceasta poezie, nepoțelelor  dragi  Lavinia si Laura, fetițele Rodicăi, fiica
fratelui meu  Dumitru.

2 commenti: