Rodi
dragă, n-am să uit
O vorba, ce cândva mi-ai spus,
Cum că tu ești mândră tare,
De copiliţele tale.
Am zis eu în gândul meu,
Așa crede orice mamă,
Puii ei sunt cei mai cei,
Nimeni nu mai sunt ca ei.
Ei, daca le-am cunoscut,
Nu mai am nimic de spus,
Decât o șoptită poveste,
Trezită în inima mea,
Poveste, ce suna așa:
Lavinia, fata cea mare
E
suava, grațioasă,
Ca o
narcisa miroasă.
Despre ochi, nu mai vorbesc
Imediat te cuceresc.
E
frumoasa, dar sfioasa,
Harnica şi cumințită,
Orice-i
ceri ea, te ascultă.
Îți numără
şi stelele
Chiar şi floricelele.
Numai
,însă n-o–ntreba
De
bunici si alte rude,
Ca ea
nu-ţi va mai răspunde,
Uşor se
va întrista,
Va zâmbi si va visa.
Seamănă cu maică-sa
Gene, având
din Pojorta .
Laura, in schimb, mai frate,
E opusul celeilalte.
Veselă, zglobie tare ,
N-are pic
de-astâmpărare
E isteața
si fâșneață,
Daca
vrei s-o iscodești
N-ai cum sa o păcălești.
Frumoasa este si ea,
Alt gen, decât sora sa
Ochi albaștrii mari si vii
Nu știu de la cine-or fii,
Şi, ca s-o asemăn cu-o
floare,
Aş
alege clopoței,
Ca e mândră
ca şi ei.
Despre gene ce sa spun,
Cred
ca sunt amestecate,
Ca
sa pot sa deslușesc
Musai, s-o mai întâlnesc.
Pentru mai multe detalii,
De conturat in portrete,
Pentru ca aceasta poveste,
În
inima mea,
Sa
rămână așa,
Va
invit să veniți
Mai
des pe acasă,
Dragi fete cochete.
22.05.2010
Dedic aceasta poezie, nepoțelelor dragi
Lavinia si Laura, fetițele Rodicăi, fiica
fratelui meu Dumitru.
Questo commento è stato eliminato dall'autore.
RispondiEliminaversuri inspirate pentru nepoate
RispondiElimina