Ana e Fata Morgana

       O, cum să-mi împiedic inima

        să nu-ți spun prieten drag,

        că Ana e Fata Morgana?

       Cum să nu-ți spun că vai,

        bucuria-ți de zbucium amar

        e umbrită? 

        Dansul razelor de soare. Vis răsfrânt.

        Cădea-va muntele de vânt,

        Ana, prietene, se va desprinde de pământ.

        Nu-i da mirajului promis, durată

        nu vezi?  E-o lume răsturnată.

        De simți un flux chemându-te spre nor

        nu face pasul- este înșelător!

        Dă sens și rost întregului mister

        vino –napoi, nu te opri stingher!

        Aievea fusesem și eu în trecut

        năvalnic atras de zborul spre Absolut.

        Așa  a fost ieri, și este azi, și fi-va mâine...