Din ochii care-odată îți zâmbeau,
Din bucuria în care îi scăldau,
Din chipul radios, pătruns de boreal,
Din glasul de ceară, ori clinchet de
pocal,
Din părul
lung, înmiresmat,
`nadins pe umeri revărsat,
Ce-a mai rămas privirii? ce mai am ?
Ce-a mai rămas rostirii ? ce mai am ?
Atât. Albumul cu fotografii.
Iar în sertarul minții: o geană căzută
... pe obraz,
Sărutul sufletului, și-un vis
străfulgerat.
Nessun commento:
Posta un commento